colaj

din criptele albului
deşir Orientul

povestea genei (de)căzute
ochii îngerului

corul cu lupii

scriind cu ceară
povestea morţii
din clipe



oglinzi retrovizoare

dintr-un colţ de perete
izvorăşte moartea
nu ştiu ce fel de colţ e
l-am găsit în toate casele-
ecou în sfera prin care
mă penumblu

ce mai rânjet!

am început să mă decolorez...
vorace, m-a înfăşurat
în mantale negru-fluid
capilare de gheaţă
adună la picioarele mele
putori vâscoase
resorbite de ceasul
pe care păşesc
parcă...

nu mai am culoare
urmele resorbţiei
îmi seamănă
mi-a rămas lipită
de tălpi
şi se lipea
de tot ce lăsam în urmă

de atunci
umbra care mă urmăreşte
e moartea



(grafo)logie

sfâşii poezia
târăsc lumea plastică
rămasă undeva
unde am orbecăit
prima dată-
abisuri, goluri

sunt doar eu întoarsă pe dos

cuvintele
se scriu singure



veneţiana

zile...
azi-
răsfrângere postfactum
rigorile diaric ritmate-
efluvii ale oraşului
ecotompat
pe margini de noapte

paşii
sunt reminiscenţe



masa dintre noi

pentru tabloul de azi
am furat o ramă cu vederi unghiulare
şi-am închiriat pentru fundal
un apus
mâzgălit de tuburile de tempera
peste care am aruncat apă plată
din paharul în care ţi-ai lăsat gustul

siluete diforme, altele...
secolul XXI îmi fură imaginea
trimiţându-mă prin pâlnie

acasă



contorizare

culeg vorbe
le arunc în tren
-tărâm al prefacerii-
popas la cei "unşi pe suflet".

evantaie din pene de păun
îmi adună paşii
vocea porţii
întâmpinând răscrucile

...mi-am mai pus
nişte ochelari de inversat lumea.
acasă dansez
călcându-ţi picioarele străine
în vremea chibriturilor negre.



lumini prin perdeaua din sala galbenă

îmbrăcată în pielea ta
mă impregnez pe coli
bântuite de ecouri

-la început-

persistenţa murmurului
din sala oglinzilor
ce curg din mintea trubadurului.



însemnări pe margini transparente

iubito, azi m-ai făcut cel mai fericit om
a fost ultimul adevăr dintre noi

contrariat de tăcere-
ochii
buzele
mâinile
-mi-ai lăsat cuvintele
din care adevăratul tu a plecat

te-ai întors să-mi spui:
trebuie să plec

necuvintele mele au făcut loc cuvintelor tale:
îmi place libertatea pe care mi-o acorzi

revin la panoramic



privire printre pietoni

ţi-am aşternut la picioare visul
mi-ai făcut cadou seringa
din aripile fluturelui de azi dimineaţă
(ce ştii tu despre droguri…/?)

cu fiecare clipă alături –
departe de tine
am început să mor

poveştile galbene de prea multe zâmbete

prea-plinul fericirii mele era o sfidare
am început să-mi spăl funinginea de pe faţă
în dungi

după timpul omului
pentru care ziua are 25 de ore
mi-am pus scrisoarea la poştă
cu lipiciul prelingându-se

apăs întrerupătorul



puzzle

acelaşi pas egal
revocat de bulbul amigdalian

de când am uitat
să mă preling în paginile cărţii…

îmi scriu poveştile pe spatele tău
pe un CD zgâriat
fac mulaje după chipul tău



fata pe care o vrei închisă în casă

ianus! am mai multe feţe decât tine!
câte una pentru fiecare şi orice

erai singurul care le putea vedea pe toate,
ai reuşit să le adormi pe rând
dar ai uitat păunul…

ai lăsat trează fata din casă:
dormitorul, bucătăria, schimbările de program –
acceptări

întotdeauna alţii sunt mai importanţi decât mine

pe uşa fiecărei case trebuie să scrie:
Dragostea e oarbă doar pentru unul din doi!

am acceptat să dorm fiind legea ce te guverna

ai încălcat legea
te mai privesc doar cu un ochi al fetei din casă

celelalte feţe au început să se trezească,
încerci să o legi pe fata din casă
vrei să-i ascunzi aripile
vrei s-o muţi

îmi voi căuta atingerile
în palmele tipului chel
cu mâini calde, tandre şi posesive
care adoră sa-mi faca masaj –
nu-l deranjează să fie a treia roată de la căruţă

voi culege atenţiile fiecărui bărbat care-mi place
alergând după ce mi-ai promis

pentru fiecare eveniment din viaţa mea
voi avea mereu pe cineva lângă mine

altfel... nu vrei să mă iei în serios
rectific… nu sunt destul de importantă pentru tine

ai lăsat cercul să se fisureze
legea gravitaţiei a fost încălcată
cinica se scaldă în paharul tau de vin roşu

cum te poţi recunoaşte într-un text scris?
nu l-ai ascultat în vorbe, în lacrimi, în gemete, în tăceri…

voi picta mereu
pe uşile dulapului
note muzicale

point to point protocol

mi-am transformat buzele în răni
ca să-ţi respect tăcerea
ce mi-ai impus-o

mă las târâtă pe cioburi, pe lame, prin crevase
mâine voi picura sânge din limbă
peste toate

voi începe să-mi rod interiorul…
nu contează cât mă schilodesc
nu contează abisurile cu miros de sulf
nu contează patul cu şerpi şi lipitori
nu contează noaptea pe care o trăiesc…
mi-ai omorât soarele

contezi doar atât
cât din rănile mele tot mai numeroase
să picure sânge

e grilajul ce-l pun între mine şi tine
ai uitat că mă cheamă phoenix



Nud

Demult, am deschis ochii -
printre uriaşi
imagini din irişii păpuşilor,
inutile tensionări
Cu spatele la viitor -
păşesc, cu ochii în trecut,
am ajuns lângă zid...
construindu-se, în jur,
o fereastră translunară.

Noapte în care,
încuiat în trup,
sfărâmi limitele.

În ceaţa lăptoasă... un drum
fragmente, fragmente de jos.
Ţi se relevă, lent, prăbuşirea -
ca o zbatere.

(fără haine)
în faţa oglinzilor care curg



Cu picioarele pe cer

Alcoolul îi face pe cititori poeţi -
f(r)aze ale metamorfismului
alte decoruri poetisisime
- noi expresii-
lume din paharul golit
am şi alte opţiuni...

exersez...



Umbrela

Norii plumbuiţi de vorbe
plouă însângerat...
Mi-am luat umbrelă.
Îmi privesc picioarele
înaintând prin viscere -
a trăi.

Poem scris pe stradă,
din vorbe furate trecătorilor,
pentru ei -
sunt unul dintre ei...
nu-mi mai înţeleg cuvintele.

Piese ionesciene
în febra unei amieze convulsive.



Doi

Tăceri în cuvinte.
(Re)descoperit în ochi,
timpul trecut:
singura noastră realitate.

lumi arzând...

Ecouri-
nebunia care surprinde,
clepsidre - fluide
trenă – feed-backuri
ce ţes devenirea
paşi îndepărtându-se,
răzvrătiţi – se întorc
alt decor înceţoşat...
şi noi.

Chemări...
alte drumuri acoperite de noapte.



File

Cine sunt eu să pot scrie?
Interval în care alţii se pierd
poeme lungi sau scurte -
beţie de cuvinte -
corecturi cu mâna întoarsă.
Goluri fanate...

Ce scriu?
Cuvinte în care să te strecori citindu-te.



Expoziţie

viziunea irisului
alb
într-o noapte a cunoaşterii

oglinda în care
masca privea prin flacără
carafa

o mână în care am strâns
meşteşuguri şi amintiri
un colţ de amintit Orientul
un pas păgân
către un ceas care s-a oprit
în faţa portretelor colţului cu cărţi

povestea fluturelui
ale cărui aripi de înger mort
au atins umbrele.



Ramă

Cu vârful peniţei
crestez membrane-
arcade nonspaţial-limită.
Metraj în ocheade egiptene...
răul general - emetic -
jet din gura lăudăroasă
(până la capăt)
tumefieri-
schiţă a mişcării.

Delir reductizant
prin litere,
aparenţă
impusă (imp)res(i)onabililor.



Mantre

Distorsiuni...
subiectiv – prezentul evadând
îmi dă posibilitatea să fiu.

Dimensiuni...
poate alte lumi.

Explicaţii...
cuvintele scrise pe peretele
furibund.



Singurătate
(puţin modificată faţă de cum o ştiai Bogdan B.)

Ca străinul cu răni adânci în tâmple,
Cercetând umbre dintr-un uitat secret,
Ruine sub care tace un portret,
Cu lacrimi, rătăcind, timpul mă umple

Acompaniind zarea, un flautist
Respiră tăcerea cântând un amurg
Peste pietre, singulare valuri curg
Dispărând prin perdeaua de negru trist.

Rătăcit, mă grabesc oamenii în piaţă
Văzând trupul ceţii, de sub vălul sur,
Zdrenţuit, care din mare răsare,

Peste oraş, în culori de paiaţă
Aurora calcă pe urme azur
Răspunzănd chemării cer(c)ului mare.



Câteva texte mai vechi şi mai noi...