dioramă

te destram în roşu, auriu şi albastru
cu mâinile uriaşilor cu trei braţe
te scriu cu verde de cântec

când ţii ochii închişi
te găsesc mereu
unde te-ai oprit

dansez ca o păgână
în braţele tale
învăluită în roşu şi negru
devin tu…
(dar încă gândesc ca mine
şi… trăiesc ca tine)
şi azi, şi mâine
o dată, de două ori şi tot mai des

reuneşti tot ce-am cules de la alţii
… mai puţin de la cei gri




-îţi scriu povestea-

o lume în care am ajuns
şi am rămas fără simţuri
cu ochii larg deschişi

cândva, nu demult
am căzut pe pământ
goală, cu o nebună plăcere
de-aţi scrie scrisori
-ale ororilor tablourilor
îngheţate în irişi-
şi de a trece cu vârful peniţei
peste fiecare rând
lăsând în urmă despicături

sensul îmi scapă
dar e o practică mai veche
decât mine

mă învăluie mantia curgătoare
a lavei de pe vulcan
e firesc să fiu istoria amnezică
a Pământului
revelată în trei tablouri
-cu fiecare pas pe care îl fac-




***
e de ajuns să răsară Soarele
(ca un vampir energetic)

în timp ce te prelingi
în pat

pătrunzi în mintea mea atât de adânc
şi nu mai vezi
dar simţi cum izvorăşte întunericul
îi simţi direcţia
are forma unui con
ce se dilată până la lumină




***
v-am cules de pe stradă
am făcut un colaj din voi
… şi v-am lăcuit

tablou înrămat undeva
înafara adâncurilor mele




***
revistele, poezia şi originea,
până şi norii au sex

suntem genul
suicid ante-prezent placentar
tabuizări adamice
sub privirea Evei




pagina din subsol

poezia – colecţie de refulări
convenţionalul – nebunie paralelă
emisarul – mocirlă din lumea apelor

întrebările
mi-au delegat un însoţitor
mă ţine de mână
lângă voi

refocalizare – alb iniţiatic




rendez-vous

timpul – copac neîncoronat
cosând cu rădăcini pământul
mă brăzdează

-amant ţinând în mână putregaiul
strigoi al umbrelor vii-




***
te mişti prea aproape de pământ
respiri uitări

cuvinte gri te descriu
omogen

exprimi păreri împrumutate
frondând nemişcarea

luminile nu au ce căuta în noapte




***
am uitat să mai plâng cu lacrimi
întâmplări, oameni şi locuri
curg de sub pleoape

caut oraşul
în el se urlă mai tare
decât în mine
-anestezic redundant-
când somnul nu-şi mai face efectul




***
gările – staţii ale popasurilor prin tine
trenurile – curgere a minţii mele prin ochii tăi

paralelisme derulate segmenţial
născând oameni-
gri pulsaţii
matematic definite

drogherii a căror miasme
aduc a cărţi arse
într-un bazar




***
privesc prin palmele întinse
aburul în care memoriile
se preling
-am ars şi ultima lumânare-

te ascund printre feţele trecătorilor